FABRICA DE STICLĂ DIN AVRIG

*  1892 – 1923              – proprietar familia Fleissig

*  1923 – 1937              – fabrica devine Societate în Nume Colectiv

*  1937 – 1940              – fabrica este achiziționată de Cooperativa Gheorghe Lazăr din Avrig

*  1940 – 1948              – fabrica a fost închisă din lipsă de profit

*  1948 – 1994              – fabrica a fost redeschisă și a trecut în proprietatea Statului Român

*  1994 – PREZENT    – fabrica funcționează în proprietate privată

Despre noi

Herbart Hoffmen, în lucrarea „Contribuții la studiul glăjăriilor din sudul și estul Transilvaniei” arată că aici au funcționat de-a lungul ultimelor trei secole mai multe „glăjării” dintre care și cea de la Porumbacu atestată la 1625.
Dcumentele perioadei și informațiile orale, arată că în 1830 ca urmare a izolării glăjăriei de la Porumbacu, decade, iar un reprezentant al familiei Fleissig mai avea în proprietate o glăjărie la Ucea și una la Cîrțișoara.
Cea mai veche descriere a glăjăriei din Avrig datează din 1899 și este făcută într-un memoriu adresat autorităților comitatens. În memoriu se arată că glăjăria se află în partea de est a comunei pe un termen de 7 iugăre, situat în imediata apropiere a râului Avrig, al cărui curs de cădere a apei atingea la fabrică o viteză constantă dezvoltând o putere de 50 CP, fiind folosită ca forță hidraulică.
Construcțiile care adăposteau fabrica, cu magaziile și atelierele de strungărie și tocilărie, ocupau o suprafață de 3413mp. În anul 1889 în cadrul fabricii funcționau 8 cuptoare de topit și întindere a sticlei plane, încălzite în timpul topirii cu gaz aerian. Deși tehnologia era rudimentară rentabilitatea fabricii era foarte mare, datorită existenței unei forțe de muncă numeroase și ieftine.

Timpul de topire dura 16 ore

În cursul unui ciclu se obțineau 178 kg. materie primă – compusă din 120 kg nisip quarțos, 44 kg sodă de Silezie, 16 kg var, 7 kg potesă, aproximativ 130 kg produse din sticlă.

Renumerația unui sticlar

Munca unui sticlar pentru 1000 bucăți de primă calitate era plătită cu 3 florini.